Fibroscopia

Dr. Radu Merchea

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, 5,00 / 5)
Încarc...

Examinarea realizată cu ajutorul fibroscopului ORL este o procedură rapidă şi modernă de diagnostic prin care pot fi vizualizate, pe un ecran, zonele greu accesibile din interiorul nasului şi gâtului.

Fibroscopia ORL nu doare, este rapidă şi nu necesita anestezie.

Cum se realizează fibroscopia?

Fibroscopia se poate efectua în cabinetul ORL, fără a fi necesară o amenajare specială a acestuia.

Inițial, se explică pacientului cum va decurge aceasta investigație, iar, după acordul acestuia, se efectuează procedura prin introducerea fibroscopului în fiecare fosă nazală, avansând către rinofaringe. Ulterior, se coboară vertical în orofaringe și hipofaringe, cu vizualizarea laringelui.

Pe tot parcursul examinării, pacientul respiră liniștit, doar pe nas (împiedicând astfel ascensionarea vălului palatin), pentru vizualizarea structurilor anatomice în timpul respirației, iar, pentru vizualizarea mobilității corzilor vocale în fonație, la un moment dat, se cere pacientului să spună literele „e” sau „i”.

Uneori, în funcție de particularitățile anatomice ale pacienților, pot fi necesare utilizarea de decongestionante nazale sau aplicarea unui spray cu anestezic local (la pacienții reflexogeni).

Pregătirea pacientului

Fibroscopia nazo-faringo-laringiană cu tub flexibil este o manevră nedureroasă, durează puțin și nu necesită o pregătire anterioară a pacientului.

În mod excepțional, când situația o impune (copil agitat sau pacienți cu afecțiuni grave) această investigație poate fi efectuată și sub analgosedare. În aceste cazuri, se recomandă ca pacientul să nu consume alimente sau lichide cu câteva ore înainte.

Ce detectează fibroscopia?

Examinarea fibroscopică are aplicații pentru o gamă variată de simptome și ajută la detectarea cauzelor ce le provocă.

Printre acestea:

  • rinite atrofice sau hipertrofice;
  • deviații ale septului nazal;
  • tulburări ale mirosului;
  • epistaxis (sângerare nazală);
  • vegetațiile adenoide („polipii” la copii);
  • rinofaringita;
  • faringolaringita;
  • laringita;
  • dispnee (lipsă de aer cu suspiciune de obstrucție la nivelul tractului respirator superior);
  • disfonie persistentă (absolut necesară dacă aceasta persistă mai mult de 3 săptămâni);
  • constricție laringiană;
  • formațiuni tumorale nazale, faringiene, laringiene (prezența acestora și posibilitatea de a preleva biopsie);
  • prezența de corpi străini la nivel nazal, faringian, laringian și extragerea acestora.

Distribuie acest articol

Dr. Radu Merchea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*